Istoria BCA-ului începe încă din secolul XX, când a fost dezvoltată o tehnologie pentru a produce blocuri de ziărie în cantități mari și de calitate, utilizând materii prime naturale precum nisipul și varul.

A. Eriksson, arhitect suedez, efectuează cercetări asupra unui număr mare de eșantioane diferite
de beton aerat pentru construcții mai rapide și mai bine izolate. În anul 1924, acesta și-a patentat invenția.

Începe producția de BCA în Suedia, Yxhult, și, ulterior, în anii 1940 se extinde în alte țări europene.

În Germania se dezvoltă tehnologia de tăiere cu sârma de oțel întinsa, care permite o precizie foarte mare. Tăierea materialului crud permite reutilizarea resturilor, eliminând astfel deșeurile din procesul de producție.

Apare primul bloc de BCA cu dimensiuni duble, aducând astfel o optimizare a costurilor pe șantier.

Producția de BCA se extinde la nivel mondial, acordându-se interes continuu procesului tehnologic, performanței energetice și sustenabilității blocurilor de zidărie.